Viziunea și dușmanii ei

Tweet Instituția condusă de la guvernatorul inamovibil Mugur Isărescu a fost atacată pe câtevă fronturi Instituțiile în care românii au cea mai mare încredere  de regulă nu sunt alese cu vot popular. Dar în anumit sens ea e instituția cu cea mai mare influența din țară. Dovada e că guvernatorul băncii — Mugur Isărescu, la vârsta de 68 de ani, e inamovibil pe post din încoace.

Biografie[ modificare modificare sursă ] Karl Popper s-a născut în Viena la 28 iulieîntr-o familie de evrei convertită la protestantism, fiu al unui avocat, cu preocupări de filozofie și cultură clasică, care a transmis fiului său interesul viziunea și dușmanii ei fenomenele sociale și politice. După absolvirea gimnaziului, se înscrie în la Universitatea din Vienaunde studiază matematica și fizicaapoi obține și doctoratul în psihologie Îl interesează Teoria relativitățiirespinge însă marxismul și psihanalizaconsiderându-le lipsite de fundament științific.

Din aceste confruntări cu temele cel mai mult dezbătute în acel timp se cristalizează preocupările care vor forma centrul activității sale ulterioare, anume metodologia critică a științei.

Devine un susținător consecvent al raționalismului critic și adversar hotărât al neopozitivismului cunoscut și ca empirism logic dominant în mișcarea filozofică cunoscută sub numele de "Wiener Kreis" Cercul vienezai viziunea și dușmanii ei principali reprezentanți erau Moritz Schlick și Rudolph Carnap. Însub amenințarea infiltrării nazismului care avea să ducă la anexarea Anschluß Austriei de către GermaniaPopper se stabilește în Noua Zeelandăunde rămâne până în ca profesor la Canterbury University din Viziunea și dușmanii ei.

În se întoarce în Europa și, până la obținerea titlului de emeritus înPopper predă în calitate a redat vederea orbilor profesor de logică și de metodologia științei la School of Economics din Londracare devine un renumit centru internațional de cercetări în domeniul teoriei științelor. În anii șaizeci, împreună cu Hans Alberta fost principalul combatant în disputa cu pozitivsmul reprezentat de viziunea și dușmanii ei din Frankfurt" Frankfurter Schule.

A primit titlul de "doctor honoris causa" de la mai multe universități din Marea BritanieStatele Unite ale Americii și Noua Zeelandă.

Opera filosofică[ modificare modificare sursă ] În lucrarea sa principală "Logik der Forschung" "Logica cercetării",VienaKarl Popper dezvoltă " Teoria falsificării " drept condiție fundamentală a viziunea și dușmanii ei științifice. În contrast cu reprezentanții alimente pentru intarirea vederii vienez", Popper respinge principiul inducțieiconsiderându-l lipsit de bază științifică, pentru că, de regulă, în special în domeniul științelor naturiinu este niciodată posibil să se cerceteze și să se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natură.

De aceea, niciun sistem științific nu poate pretinde a fi în mod absolut și pentru toate timpurile valabil.

Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, în cel mai bun caz, se formulează probabilități. Este suficientă o singură abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rămâne numai atât timp adevărată, până când este invalidată dovedită "falsă". În știință nu se pot face progrese prin acel tip de experiențe, care nu fac decât să verifice legi încă valabile, ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor și, în consecință, conduc la formularea de noi ipoteze.

Karl Popper

O ipoteză este științifică, doar atunci când permite invalidarea ei. Teoriile, care în mod sistematic nu admit nicio contradicție, respingând probele evidente constatate empiric, sunt pseudo-științifice și capătă astfel - datorită unor interese de grup, fanatismului sau nepăsării - un caracter ideologic.

Sunt denunțate astfel autosigilarea sistemelor neștiințifice care caută să fie neinfirmabile experimental: psihanaliza lui Freud, istoricismul lui Marx, psihologia individuală a lui Adler și astrologia. Criteriul de demarcație dintre știință și pseudo—știință este cel al falsificabilității.

Popper introduce pentru aceasta conceptele de "conținut empiric" clasa falsificatorilor potențiali și "conținut logic" mulțimea de consecințe.

˝Societatea deschisa si dusmanii ei˝

Gradul de informație pe care ni—l oferă o teorie este direct proporțional cu conținutul ei empiric. Astfel că o teorie ne zice mai multe dacă ea interzice cât mai multe viziunea și dușmanii ei.

Ea trebuie să împartă clasa tuturor enunțurilor de bază enunțuri—test în două clase nevide: clasa celor cu care este în contradicție, pe care le interzice clasa falsificatorilor potențiali ai teoriei și clasa enunțurilor pe care teoria le permite.

Însă o teorie face aserțiuni numai despre falsificatorii ei potențiali legile naturii sunt interdicțiidespre enunțurile pe care le permite nici nu spune că sunt adevărate. Interzicând cât mai multe fenomene, teoria devine una puțin probabilă.

Prin distragere

În știință nu sunt relevante enunțurile adevărate, dar banale ci, sunt căutate acele enunțuri care aduc noul, care revoluționează modul nostru de a gândi. Noi năzuim la sporirea cunoștințelor noastre, vrem enunțuri cu un conținut informațional ridicat deci formulăm enunțuri care au o probabilitate scăzută. Cu cât ceva devine mai probabil, cu atât este mai lipsit de conținut și neinteresant.

Astfel, pentru a progresa trebuie să avem teorii cât mai informative enunțuri mai puțin probabile și cât mai sever testabile.

Meniu de navigare

Ajungem la conceptul de știință eroică în care progresul se face numai atunci când sunt idei îndrăznețe care au un grad înalt de falsificabilitate. Noul este întotdeauna improbabil.

• Cine se opune unui asemenea proiect glorios și adecvat noilor vremuri?
• Banca Naționala a României și dușmanii ei – Барикада
• Mesele oftalmologului

Teoriile trebuie să facă predicții riscante cât mai exacte și cu privire la fenomene necunoscutesă aibă un înalt nivel de generalitate, să explice o mare varietate de fapte, să aibă un conținut bogat deci, să aibă consecințe importante. Modelul inductiv, pe care îl consideră de propagandă baconiană, este înlocuit cu modelul ipotetico—deductiv. Aceasta pentru că noi nu pornim de la observații pure considerate astăzi un mit epistemologicci întotdeauna avem anumite ipoteze pe care le lansăm în exterior.

• Exista un sens al istoriei?
• Sinteza | Cine sunt duşmanii României?
• Este posibil să reveniți la vedere

Nu avem o observație, ci o facem. Noi avem zilnic anumite așteptări cu privire la mediul înconjurător, de care ne dăm seama abia când ele ne sunt înșelate deci, realitatea ne răspunde cu un feed—back negativ, care determină reconfigurarea așteptărilor noastre.

Observațiile joacă un rol important în procesul de modificare a dispozițiilor de a reacționa, dispozițiile de a reacționa trebuie să fie prezente mai întâi, pentru a putea să fie modificate.

Justiție și Drepturile Omului

Popper folosește, pentru a explicita această opțiune, metafora găleții și a reflectorului: în viziunea spiritului—găleată, mintea noastră este asemenea unui container cu deschideri în care percepțiile și cunoașterea se acumulează Bacon vorbește despre percepții ca despre "struguri " care trebuie adunați și din care, dacă îi presăm, iese "vinul pur al cunoașterii".

În opoziție cu această viziune este cea care vede omul ca un reflector care luminează întunericul din jurul său. Popper combate toate sursele care se erijează în autorități: percepțiile, rațiunea, etc.

Există o mulțime de surse ale afirmațiilor noastre, însă nici una nu are autoritate. De aceea întrebarea: "care este sursa afirmațiilor tale?

As avea o intrrebare care ar fi aceste conditii speciale cerute? Principiile lui Popper răspuns la opinia nr. Drepturile individuale nu vor fi sacrificate în favoarea intereselor de stat sau de grup. Egalitarismul - indivizii trebuie să fie egali în fața legii, iar legea trebuie să nu discrimineze indivizii după apartenența la un grup sau altul Protecționismul - funcția principală a statului ar trebui să fie protejarea indivizilor împotriva abuzurilor care ar putea veni din partea unor indivizi mai puternici sau mai bine înarmați decât alții Contractualismul - statul ar trebui să funcționeze ca o înțelegere între indivizi care își garantează reciproc drepturile 1. Un stat sclavagist care rezista mii de ani, fara mari revolte, poate sa fi gasit raportul potrivit, fata cu situatia concreta.

Ea caută dictatură și se aseamănă cu întrebarea lui Platon: cine trebuie să conducă? Astfel că Popper o înlocuiește cu întrebarea: cum putem evita eroarea? Iar noi nu trebuie să ne întrebăm cine trebuie să conducă ci, mai degrabă, cum ar trebui condus un stat. Cele mai importante surse ale cunoașterii noastre sunt: tradiția și cunoașterea apriori.

Buna Guvernare

Prin critică, noi modificăm cunoașterea care ne—a parvenit până în momentul de față. Teoria lui Popper poate fi rezumată de fraza: aceasta nu este o lume a confirmării adevărurilor ci, una a infirmării erorilor. Noi înțelegem doar dacă eliminăm eroarea. Societatea de astăzi este considerată de Popper cea mai bună de pană acum, însă aceasta nu înseamnă că ea nu poate fi îmbunătățită.

Popper extinde acest punct de vedere în opera sa de filozofie socială"The Open Society and Its Enemies" "Societatea deschisă și dușmanii ei",în care apără democrația împotriva oricărei forme de totalitarismcombătând atât concepția lui Platon asupra societății cât și materialismul istoric al lui Karl Marx.

Progresul științific este favorizat numai de acele societăți în care sunt garantate libertatea gândirii și libera confruntare a ideilor. Acestea sunt societățile deschise, în contrast cu cele închise, în care domnește autoritarismul politic pe baze ideologice contrare raționalismului critic.

Setări de confidențialitate

Pe această linie, Popper critică ceea ce el numește " Istoricism " "The Poverty of Historicism", "Mizeria Istoricismului",concepție, după care evoluția istorică a umanității ar fi predeterminată pe baza unor reguli intrinsece. Se recunoaște aici doctrina lui Marx asupra socialismului științificcare părăsește terenul unei analize formulate de el însuși, pentru a se face profetul unei societăți viitoare, legitimând regimurile autoritare.

Popper consideră democrația pluralistică, cu toate imperfecțiunile sale, ca formă de organizație statală care are drept scop garantarea libertății individuale și a progresului relațiilor interumane.

Ea permite corectarea treptată a imperfecțiunilor prin reformele sociale.

Rămâne însă totdeauna pericolul absolutizării unor principii, în contradicție cu raționalismul critic. Critica este considerată de filosoful austriac drept singurul mod de a progresa, iar limbajul este atât de important, tocmai pentru că face posibilă critica.

Filosoful teoretizează un mod în care critica ar trebui să fie făcută.

Puterea de a învinge dușmanul

Fiecare trebuie să își critice propria teorie, să o pună la cele mai severe teste. Un savant onest trebuie să zică: "s—ar putea ca tu să ai dreptate". Însă mulți Kaufmann [14]Singer etc.

Dușmanul a folosit înșelăciunea în zilele lui Moise. La scurt timp după această viziune glorioasă, Satana a încercat să-l înșele pe Moise.