Amețeli vărsături insuficiență vizuală. Hemocromatoza – care este tratamentul

Vertij, ameteala, tulburare de echilibru

Comentariile sunt închise pentru Sindromul vertiginos Sindromul vertiginos Posted by Liliana Constantinescu Ce este verijul și amețeala? Vertijul reprezintă o senzaţie falsă de mişcare.

Oamenii descriu vertijul ca o senzaţie în care simt că se învârt sau că mediul înconjurător se învârte în jurul lor. Amețeala include senzația de cap tulbure, dezechilibru, dezorientare în spațiu, intoleranță la mișcare, senzație de plutire. Este foarte important diferențierea vertijului de amețeală, vertijul propiu-zis este adesea rezultatul unei afecțiuni ale urechii interne  iar amețeala poate fi un simptom al diverselor afecțiuni sistemice, cardiovasculare sau ale sistemului nervos central.

Simptome de amețeală

Pacienții acuză cel mai frecvent vertij sau amețeală însoțite de senzație de greață, vărsătură, tulburare de echilibru care pot compromite semnificativ activitățile zilnice și viața pacientului. Cum clasificăm sindromul vertiginos? Vertijul periferic, tulburare la nivelul labirintului urechea internă și retrolabirintic nervul vestibular VIII. Vertijul central, produs de tulburări la nivelul sistemului nervos central parte a sistemului nervos ce include creierul şi măduva spinăriiVertijul nevestibular, tulburări ce viziunea 2 25 ce este alte sisteme al organismului, medicamente.

Vertij psihogen Vertijul  vestibular periferic: Tulburare la nivelul labirintului urechea internă și retrolabirintic nervul vestibular VIII. O leziune periferică se caracterizează prin episoade brusc instalate de vertij rotator în general orizontalperceput și cu ochii închiși, durata e variabilă VPPB-secunde, Boală Meniere maxim 24 ore, neuronita vestibulară câteva zile.

Cea mai frecventă dintre acestea este vertijul paroxistic poziţional benign VPPBneuronita amețeli vărsături insuficiență vizuală şi boala Meniere, sindromul de dehiscență de canal semicircular superior, labirintita. Majoritatea pacienților cu vertij periferic au și alte simptome de afecțiune auriculară, precum tinnitus, senzație de plenitudine aurală, pierderea auzului, otoree secreția urechii.

Afecţiunea determină vertij rotator, episodic, recidivant cu debut brusc și durată scurtă secunde apărut la schimbări de poziție, amețeli vărsături insuficiență vizuală ale capului datorită acumulării unor otoliți cristale de carbonat de Ca la nivelul urechii interne.

Odată cu mişcările capului, otoliții îşi modifică poziţia şi transmit semnale false către creier.

Personalităţi care au suferit de Vertij

Simptomele VPPB sunt aproape întotdeauna precipitate de o schimbare a poziţiei capului precum ridicarea din pat sau întoarcerea de pe o parte pe alta, extensia capului. Cea g bates îmbunătățește vederea frecventă cauză a VPPB sunt traumatismele cranio-cerebrale, migrena, repaus prelungit la pat, infecții virale sau de cauză necunoscută.

Testele de diagnostic a VPPB includ teste ce explorează nistagmusul caracteristic mişcări sacadate ale globilor oculari realizate cu ajutorul videonistagmoscopiei cu ochelari Frenzel. Tratamentul constă în mişcări de repoziţionare, având scopul de amețeli vărsături insuficiență vizuală scoate otoliții detaşați din canalele semicirculare.

Cauze ale amețelii frecvente

Sindromul Meniere: Ce este Sindromul Meniere? Este o afecţiune a urechii interne care se manifestă prin episoade de vertij, țiuituri în ureche, senzație de plenitudine în ureche și pierdere fluctuantă a auzului.

Care este cauza de apariție a Sindromului Meniere? Cauza exactă a bolii Meniere este necunoscută. Teoriile includ tulburări circulatorii, infecţii virale, alergii, reacţie autoimună, migrena şi chiar posibilitatea unei determinism genetic.

Presiunea crescută a endolimfei din urechea internă poate cauza rupturi ale membranei din interiorul labirintului, rupturi care pot determina vertij și pierdere de auz.

Alina Andreea IacobescuMedic specialist Neurologie Vertijul reprezintă un motiv frecvent de prezentare la medic, pentru consultație în ambulatoriu, și se situează în primele 10 acuze în departamentul de urgență. De cele mai multe ori simptomatologia este benignă, dar poate semnala o problemă neurologică importantă. Ce este vertijul? Amețeala este un termen nespecific, inclus și în limbajul popular, care descrie o senzație de dezorientare spațială. Unii autori o descriu ca senzație generală de disconfort la nivelul capului.

Puseul acut poate fi exacerbat de stres, suprasolicitare, oboseală, emoţiile puternice, schimbări de presiune, anumite alimente şi un exces de sare în dietă. Cum se manifestă Sindromul Meniere? Episoadele pot dura de la 20 de minute până la de ore. Pot să apară de mai multe ori pe săptămână sau distanţate la intervale de săptămâni, luni şi chiar ani. Simptomele pot să dispară fără să mai apară vreodată sau pot deveni atât de severe încât să fie invalidante.

Cauzele amețelilor la copii

Perioada dintre două episoade poate fi la unele persoane complet asimptomatică, în timp ce altele prezintă unele simptome. În stadiile tardive ale bolii Meniere pierderea auzului este mai pregnantă şi mai puţin fluctuantă.

Episoadele de vertij pot fi înlocuite de tulburări de vedere şi echilibru, cum ar fi mersul dificil în întuneric sau o pierdere bruscă a echilibrului. Uneori precipitări de origine vestibulară criza otolitică Tumarkin pot avea loc în acest stadiu al bolii — caracterizată prin căderea bruscă din picioare a pacientului.

Cum se tratează? Tratamentul conservator de lungă durată include o dietă redusă în sare, amețeli vărsături insuficiență vizuală, tutun, alcool având  scopul de a  reduce presiunea din urechea internă.

Episoadele acute sunt tratate în prima zi, maxim primele două zile, folosind vestibulosupresante benzodiazepine- Diazepam și antiemetice — metoclopramid. Steroizii administrați oral, intravenos și intramuscular sau transtimpanic se administrează pentru efectul antiinflamator la nivelul urechii interne.

Pentru pacienţii care nu răspund la măsurile conservatoare sau medicamentoase se poate recomandă injectarea intratimpanică de steroizi sau folosirea zilnică a unui generator de impulsuri toate cu rol in reducerea presiunii endolimfatice. Prin labirintectomie chimică, ce distruge ţesutul vestibular prin injectarea la nivelul urechii a unui antibiotic aminoglicozidic gentamicină. Neuronita vestibulară: Ce este neuronita vestibulară? Cum se manifestă neuronita vestibulară? Boala survine brusc, manifestată prin: Criză de vertij rotator cu durată de ore — săptâmani, nistagmus ce bate spre urechea sănătoasă, dezechilibru și amețeală care pot dura câteva luni.

Amețeli vărsături insuficiență vizuală și vărsături, Lipsește hipoacuzia, acufene, tulburări ale amețeli vărsături insuficiență vizuală de conștiență, vederea dublă, reducerea câmpului vizual.

Cum se pune diagnosticul de neuronită? Anamneza caracteristică cu excluderea altor cauze de vertij, Audiograma tonală liminală — normală. Examenul obiectiv vestibular — nistagmusul bate spre urechea sănătoasă, eventual există nistagmus de poziție.

Mentine-ti sanatatea in sezonul exceselor

Cum se tratează neuronita vestibulară? Stimularea compensării central — programe de exerciții inițial statice apoi dinamice culcat, sezand, ortostatism, mers. Fistula perilimfatică: Ce este fistula perilimfatică?

Este o comunicare anormală între spațiul perilimfatic lichidian al urechii interne amețeli vărsături insuficiență vizuală spațiul aerian al urechii medii. Endolimfa din organele vestibulare se scurge prin această ruptură, producând vertij şi hipoacuzie.

Care sunt cauzele de apariție a fistulei perilimfatice? Care sunt simptomele din fistula amețeli vărsături insuficiență vizuală Pacientul prezintă hipoacuzie neurosenzorială instalată bruscfluctuentă sau progresivă în funcție de mărimea fistuleivertij episodic, mai rar tinnitus, dezechilibru sau presiune aurală.

Colesteatomul  reprezintă o creştere benignă, chistică, umplută cu cheratină proteină ce se formează în stratul extern al pielii. De obicei se dezvoltă în urechea medie şi mastoidă parte a craniului din spatele urechii.

Herpesul zoster auricular sindromul Ramsay-Hunt este produs de reactivarea virusulul varicelo-zosterian,care produce şi varicela.

Știința Arcadia

După vindecarea infecţiei, virusul rămâne cantonat la nivelul unui nerv cranian sau spinal. Mai târziu în decursul vieţii virusul se poate reactiva, producând herpes zoster, o erupţie cutanată dureroasă de vezicule pline de lichid. Cum se manifestă Zona zoster auriculară? Hipoacuzie neurosenzorială retrocohleară, Leziune vestibulară periferică, Afectarea nervului facial — paralizie facial ipsilaterală de tip periferic cu RS absent.

Otoscopie, vezicule cu lichid clar la conductul auditiv extern, însoțite de dureri de ureche extrem de intense, eventual vezicule și pe pilierul amigdalian ipsilateral. Otoscleroza: Ce este otoscleroza și cum se manifestă? Este produsă de o creştere anormală la nivelul oscioarelor din urechea medie, mai precis la amețeli vărsături insuficiență vizuală scăriței care determină fixarea ei în fereastra ovală.

Rezultă o reducere a mobilitaţii oaselor din urechea medie ciocan, nicovală şi scăriţă ce transmit sunetele de la timpan la cohlee organul din urechea internă ce transformă energia sunetului în impulsuri nervoase. Este o afecțiune cu evoluție benignă, progresivă dar asimetrică, audiograma tonală evidențiază hipoacuzie de transmisie.

Există și forme labirintizate de otoscleroză  manifestate prin hipoacuzie neurosenzorială și forme vestibulare care pot determina sindrom vestibular periferic realizată prin apariția focarelor osteolitice la nivelul labirintului vestibular.

Acufenele sau zgomotele auriculare însoțesc frecvent hipoacuzia, sunt de tonalitate joasă, rebele la tratament. Otoscleroza nu este dureroasă dar există totuși cazuri rare care acuză o senzație de greutate sau presiune la nivelul urechii. Cum se pune diagnosticul de otoscleroză? Se pune pe baza simptomatologiei și a metodelor de examinare a auzului și a urechii medii respectiv: audiograma tonală și timpanogramă cu reflex stapedian. În unele cazuri, diagnosticul de certitudine este pus intraoperator, prin inspecția casei timpanului și controlul lanțului osicular.

Cum se tratează otoscleroza? Tratamentul de elecție este chirurgical. Protezarea auditivă este o alternativă la cazurile unde operația este o contraindicație sau cazurile care nu au beneficiat de tratament chirurgical eficace. Schwannom vestibular : Ce este schwannomul de vestibular? Neurinoamele acustice amețeli vărsături insuficiență vizuală tumori benigne ale nervului acusticovestibular, cu originea în teaca de mielină a nervului vestibular inferior.

Cum se manifestă schwannomul de vestibular?

Tinnitus unilateral. Vertij amețeli vărsături insuficiență vizuală în cazul tumorilor mici, dezechilibrul este mult mai des întâlnit decât vertijul.

Cefalee, Simptome cerebeloase, Implicarea nervului trigemen, cu tulburări senzoriale faciale, are loc în cazul tumorilor mari. Cum se pune diagnosticul de neurinom de acustic? Pacienții cu simptome unilaterale trebuie să fie examinați pentru această afecțiune. Audiometria arată de obicei, hipoacuzie  neurosenzorială asimetrică pe frecvențele înalte.

Amețeli frecvente

RMN cu gadolinium confirmă diagnosticul, relevând tumora. Cum se tratează neurinomul de acustic? Tratamentul definitiv este chirurgical sau utilizând tehnici de radiochirurgie Gamma- Knife. La majoritatea pacienților, în urma intervenției chirurgicale se pierde total funcția vestibulară de partea operată.

Apeductul vestibular lărgit: Apeductul vestibular este un canal osos îngust ce se întinde de la nivelul vestibulului compartimentul mijlociu al urechii medii spre creier.

Adăposteşte ductul şi sacul endolimfatic împreună cu vena şi artera. Dacă apeductul vestibular este mai mare de 1,5mm mărimea aproximativă a gămăliei unui ac se consideră un apeduct vestibular largit. Conţinutul lichidian al ductului şi sacului se crede că ajută la reglarea concentraţiei ionilor din urechea internă, element important în iniţierea transmiterii impulsurilor legate de sunet şi echilibru de la nivelul urechii către creier.

Infectiile sistemului nervos meningita, encefalita etc. Ce putem face in functie de cauza pentru a nu mai ameti Ameteala apare in boli ORL, neurologice, cardiovasculare, metabolice, psihice si in intoxicatii. Urmarea unui tratament adecvat al bolilor acute sau cronicecat si evitarea expunerii la conditiile care ne pot determina o astfel de stare abuz de alcool, administrarea incorecta de medicamente, scuba diving fara un antrenament de scufundare etc. Cand trebuie sa mergem de urgenta la medic Solicitarea ajutorului medical de specialitate este necesara in urmatoarele situatii: Vertij rotator insotit de senzatie de greata, varsaturi, hipoacuzie unilaterala, anxietate.

Care sunt cauzele de apariție a apeducului vestibular lărgit? Lărgirea apeductului vestibular pare să apară cu precădere în anumite familii şi este mai frecvent la femei decât la bărbaţi.

Apeductul vestibular largit poate fi un simptom al sindromului Pendred o tulburare genetică ce duce la pierderea auzuluimalformaţiei Mondini când cohleea are doar o spira amețeli vărsături insuficiență vizuală o spira şi jumătate în locul celor 2 ½ normale sau al sindromului branhio-otorenal o condiţie genetică ce afectează urechile şi rinichii. Care sunt simptomele apeductul vestibular largit? Este de obicei asociat cu pierderea auzului care este progresivă în sindromul Pendred, uneori până la surditate totală.

Deficitul auditiv este în general neurosenzorial, implicând cohleea şi nervul auditiv. Poate cauza probleme de echilibru, deşi simptomele vestibulare pot fi dificil de descris de către un copil amețeli vărsături insuficiență vizuală de aceea nu sunt întotdeauna menţionate. Simptomele descrise în literatura de specialitate includ vertijul rotatoriu episodic, o uşoară nesiguranţă, dificultatea în a urmări obiecte ce se rotesc şi scăderea acuităţii vizuale printre altele.

La un copil mic semnele şi simptomele includ mersul în cerc şi apucatul capului. Cum se pune diagnosticul? Care este tratamentul apeductului vestibular lărgit?

Persoanele cu apeduct vestibular largit sunt sfătuite să evite loviturile la cap sau sporturile de contact. Protezele auditive sau implantele cohleare pot fi utile. Sindromul de dehiscenţă a canalului semicircular superior: Sindromul de dehiscenţă a canalului superior SDCS apare ca urmare a unei deschideri dehiscenţe în osul ce acoperă cel mai înalt canal semicircular de la nivelul urechii interne.

Prin această dehiscenţă lichidul din canalul membranos superior  poate fi stimulat de sunete sau alţi stimuli de presiune. În mod normal există două puncte de complianţă adaptare la presiune la nivelul urechii interne: fereastra ovală prin care energia sonoră este transmisă în urechea internă prin lanţul de osicioare şi fereastra rotundă prin care energia din urechea internă este disipată după ce a traversat cohleea.

SDCS crează o a treia fereastră mobilă în urechea internă. Cum se manifestă SDCS? Persoanele cu SDCS pot simţi un viziune după accident constant şi pot percepe obiectele ca mişcându-se concordant cu pulsul lor oscilopsie pulsatilă. Manifestările auditive al SDCS includ hipoacuzia de transmisie și autofonia rezonanţa crescută a propriei vociTinnitus pulsatile, plenitudine aurală, Vertij pozitional și căderi bruște drop attack.

Semnele include nistagmusul vertical-torsional, cu faza lentă direcționată în sus și spre urechea sănătoasă.

Cum se pune diagnosticul de SDCS? Diagnosticul de SDCS se bazează pe simptomele caracteristice, semne specifice la examenul clinic, imagistică CT de înaltă rezoluție în plan perpendicular și paralel cu CSS şi rezultatele testelor de potenţiale vestibulare miogenice evocate VEMP. Testele auditive prezintă, în mod normal, o hipoacuzie de trasmisie pe frecvențele grave.

Diagnosticul nu ar trebui niciodată formulat exclusiv pe imaginile CT. Pentru mulţi pacienţi evitarea stimulilor declanşatori cum ar fi sunetele puternice este suficientă. La pacienţi cu simptome invalidante închiderea chirurgicală a canalului superior poate fi benefică în amețeli vărsături insuficiență vizuală sau reducerea semnificativă a simptomatologiei şi semnelor. Vertijul de cauză centrală: Vertijul este provocat de tulburări ale centrilor de echilibru de la nivelul nucleilorvestibulari în sus- trunchi cerebral, cerebel, amețeli vărsături insuficiență vizuală, cortex parietotemporal.

Au simptome neurovegetative mai puțin severe decât vertijul periferic și este asociat în principal cu alte deficite neurologice precum tulburări de vorbire, ataxie, vedere dublă. Legătura dintre vertij și nistagmus mai puțin pregnantănistagmus puternic fără vertij, senzașie de nesiguranță cu tendință de cădere în direcții diferite.

Aceastea includ ischemia cerebrovasculară flux sangvin insuficient spre o anumită parte a creieruluitumori, migrene şi scleroza multiplă SM.

Bolile cerebrovascularedetermină blocaje complete sau parţiale ale arterelor ce duc sânge către creier. Aceste blocaje pot produce scăderi temporare ale fluxului sangvin atac ischemic tranzitoriu sau ATI sau o pierdere permanentă atac vascular cerebral -AVC. Bolile cerebrovasculare ce afectează arterele vertebrale şi bazilare sunt cea mai frecventă cauză de vertij central.

Aceste artere furnizează sânge unor arii din partea posterioară a creierului ce controlează echilibrul şi coordonarea. Scăderea fluxului sangvin prin aceste artere se numeşte insuficienţă vertbro-bazilară IVB. Pacienţii cu IVB se plâng de dureri de cap, slăbiciune, ţiuituri şi dificultăţi în mers ataxie. Tumorile cauze rare de vertij. Tumorile cel mai probabil să producă vertij apar în unghiul cerebelo-pontin, aflat între cerebel şi punte.

Aceste tumori sunt denumite şi tumori de fosă posterioară, datorită localizării în fosa posterioară a craniului.