Viziune 0 6 cum să înțelegi
Ne-am adunat câțiva prieteni la o terasă din centru. Autorul a promis că face cinste. Stăm la o masă lungă și dăm din gură mai mult ca să vorbim decât ca să mâncăm. E mai ieftin așa. În Iași totul e mai scump decât în București: taxiurile, tramvaiul, cafeaua cea de toate zilele, apa, restaurantele — așa că se viziune Ronaldo mai mult decât în Capitală. Și se întoarce către Dorin Popa, distins poet al Iașului, fost coleg de facultate.
Îți amintești, Dorine, ce mi-ai făcut într-o toamnă, înainte de Revoluție? Se uită încurcat într-o parte și-n alta. Ieșisem, dragii mei, din spital, după patru luni de zile de luptă cu cancerul.
Nimeni n-a știut. N-am spus la nimeni. Abia mă mai țineam pe picioare. M-am târât numai eu știu cum până acasă la Dorin… Iată-l, acesta este nemernicul — hai, zi-i că nu-i așa!
Dorin Popa își morfolește zâmbetul și-l înghite. Pare să știe ce urmează. Sau, la fel de bine, poate habar nu are și nu înțelege unde vrea să ajungă prietenul lui cu aceste acuze aruncate peste masă cu un rânjet dulceag, ca și cum l-ar fi iertat demult, iar acum povestește doar de dragul întâmplărilor din trecut, cu vreun tâlc ascuns. Jumătate de mașină Dacia, va dați seama?
Iar eu stăteam singur într-un bloc abandonat din Ștefănești, lîngă Prut. Fusese construit pentru muncitorii de la barajul de la Stânca-Costești. Și când ei au terminat treaba și au plecat, blocul a rămas de izbeliște. Fără apă, fără curent, dormeam pe o saltea de câlți, vai de capul meu.
Amândoi am fost la fel de buni în facultate, dar el a prins repartiție în Iași, eu în Ștefănești, la mama vederea se deteriorează după prânz. El stătea într-o vilă, băiat de profesor universitar, căsătorit cu fata unui profesor universitar, iar eu băiat de la țară, bolnav, exilat pe malul Prutului.
Și era o toamnă sleită, ploua, intra apa aia rece direct în oase. M-am târât ca un câine până la ușa lui.
O viziune narativă – Viorel Ilișoi
Și știți ce mi-a făcut? Ia spune, Dorine, mai ții minte minte ce mi-ai făcut? Dorin mai înghite un zâmbet acru.
Se uită stupefiat când la prietenul lui, când la noi. Parcă ar cere ajutor. Iată-l, acesta este!
Marș afară, mi-ai spus, Dorine! Îmi amintesc perfect.
Marș afară și să nu te mai prind la ușa mea! Hai, zi că nu-i așa! Și m-am târât iar de-acolo până în viziune 0 6 cum să înțelegi, flămând și înghețat de frig, că era o noapte cleioasă, de noiembrie, simțeam că mă cuprinde de peste tot ceva așa ca un clei și că nu mă mai pot mișca.
Doamne, cât am mai suferit în noaptea aia în gară, pe o bancă, printre vagabonzi, ciungi, câini… Prietenul meu cel mai bun mă alungase de la ușa lui când eu eram pe moarte, vă dați seama? A doua zi am plecat cu nașul spre Botoșani. Și nașul, care nu-mi era prieten bun ca Dorin, nici nu mă cunoștea, m-a lăsat să merg fără bilet, m-a dus chiar într-un compartiment mai cald, că m-a văzut vânăt de frig… Îți amintești, ticălosule? Ce mai contează?
Septembrie, noiembrie, tot un drac. Nu ăsta e fondul problemei. Acum, ce să zic, eu nu povestesc așa ca prostul, nu fac un proces-verbal, asta e viziunea mea narativă, înțelegi?
Linkuri și informații suplimentare utile
Ți-am dat o sută de lei. Mi-ai dat?
- Metoda 100 pentru a recâștiga vederea
- Montessori Schule Cluj
- Criosaună, foto huyupy.
- Terapia viziunii și urinei
- Înscriere Contact Care sunt nevoile de dezvoltare în această perioadă a copilăriei?
Așa, da, da, da, ai dreptate, mi-ai dat! Dar de alungat m-ai alungat! Ți-am dat banii și ți-am spus prietenește să nu mai vii niciodată la mine să ceri bani, nu să nu mai vii deloc, fiindcă ești și tu la fel de deștept ca mine și poți să câștigi și viziune 0 6 cum să înțelegi la fel de bine, cinstit.
Eu eram cel mai bun din Iași la fizică, se băteau elevii să facă meditații cu mine, toți intrau la facultate. Mie nu îmi trebuiau banii fetele miopie, dar nu puteam să cer mai puțin, pentru că aia era valoarea mea, înțelegi?
Te-am trimis la câștig cum l-a trimis mumă-sa pe Ștefan cel Mare la oștire, pentru țară să moară, la datorie. Și nu stăteam într-o vilă, ci într-o casă obișnuită. Și tu nu erai un simplu băiat de la țară, tatăl tău era președinte de ceapeu. Dar în rest a fost așa cum am spus eu. Asta e viziunea mea narativă.
