Psihicul unei persoane cu deficiențe de vedere

Vederea asigură copilului în primul rând experiențe prin care el se percepe ca fiind distinct de restul lumii - o vede pe mama sa venind și plecând, învață că ea este un obiect separat. Pornind de la rolul mare pe care îl joacă vederea în procesul de formare al conceptului de sine: Deficientul vizual explorează lumea obiectelor numai prin tact - îi ia mai mult timp să-și descopere părțile corpului, de obicei face această descoperire atunci când reușește să le exploreze cu gura; Prezența mamei este cunoscută la început numai prin tact, iar ulterior prin asocierea prezenței ei cu sunetele pe care ea le produce - această asociere apare mai târziu, ca cea vizuală a copilului normal; Imaginea corporală se formează prin explorare tactilă și mai târziu prin intermediul comunicării și feedback-ului verbal; Numărul de relații sociale limitate se datorează și supraprotecției părinților care încearcă să-l țină la distanță de eventualele feedback-uri negative și datorită experiențelor școlare când educatorii fac concesii speciale sau nu sunt realiști în formularea așteptărilor lor.

Toate acestea pot constitui piedici în construirea unui concept de sine realist.

Uneori nu doar succesul contribuie la formarea lui, ci și eșecul, esențial pentru adaptarea generală și vocațională. Considerăm că acest ghid este absolut necesar pentru părinții care descoperă că au un copil deficient de vedere, precum și cadrelor didactice care sunt la început de drum în lucrul cu aceștia.

ETIOLOGIE De-a lungul dezvoltării științelor psiho-medicale pedagogice și defectologice, preocupările privind deficiența de vedere au inclus si asidue căutări și demersuri de clarificări conceptuale și de operare cu o terminologie științifică adecvată. Deficiența de vedere este inclusă, cum este și firesc, în cadrul deficiențelor senzoriale datorate afectării organelor de simț, fiind studiată prioritar de tiflopedagogie.

În cercetările moderne, termenul defect este folosit pentru a desemna atât modificările organice care duc la un deficit funcțional diferitele leziuni ale analizatorului vizualcât și deficitul funcțional ca atare în ce masură și sub ce aspecte scade vederea.

• Viziunea 1 5 ce procent
• Simptome de alarma care necesita consult psihiatric: — auzul unor voci cand nu este nimeni in jur — auzul gadurilor in cap cu voce tare — a avut ganduri sau pareri care au parut neobisnuite sau stranii altora — a simtit ca oamenii ar fi impotriva sa — a simtit ca primeste mesaje prin radio sau TV — a simtit ca cineva il spioneaza sau comploteaza impotriva sa cu scopul de a-i face rau — tendinta la izolare sociala IV.
• Nu doar persoanele în vârstă sunt afectate de problemele de vedere.
• PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația femeilor cu dizabilități

Spre deosebire de defect, deficiența reprezintă ansamblul consecințelor defectului sub aspectul adaptării copilului la viața înconjurătoare și al structurii individualității lui.

În sens larg, ambliopia desemnează toate cazurile de diminuare a capacității vizuale, indiferent de etilogie si gravitate, sau acea scădere a vederii care se menține și după ce s-a facut corecția corespunzătoare. Această definiție se delimitează de cecitate orbirecare, definită în sens larg, înseamnă lipsa vederii.

Conform unor definiții în termeni educaționali, ambliopii sunt persoane care, datorită unei vederi deficitare, nu pot urma cursurile unei școli obișnuite fără a-și afecta vederea sau dezvoltarea lor educațională, dar pot fi educați prin metode special implicand vederea, iar orb este acela care nu are vedere sau al cărui văz este atât de diminuat încât necesită metode educaționale care să nu implice vederea.

În general se utilizează o etilogie comună pentru ambliopie și cecitate, pe baza unui criteriu foarte utilizat, mai ales în oftalmologie, atât pentru clasificare, cât și pentru taxonomia etiologică, și anume localizarea anatomică a afecțiunilor sau patologia segmentelor analizatorului vizual și anexelor sale.

Sunt astfel responsabile pentru deficiența vizuală: Boli ale anexelor globului ocular pleoape, aparat lacrimal, boli ale orbitei, conjunctivite. Tulburarile refracției psihicul unei persoane cu deficiențe de vedere ametropiile: miopia, hipermetropia, miopia a doua. Afecțiuni ale polului anterior sclerotica, cornee, uvee Afecțiuni ale cristalinului.

Afecțiunile polului posterior retina și nervul optic Afecțiuni ale căilor optice intercraniene. Glaucomul Accidentele oculare de muncă şi în afară de muncă, la copii, la sportivi. Traumatismele oculare deplasări de masă ale globului, contuzii ale globului, plăgi, dezlipire de retină, produse prin agenți fizici şi chimici, leziuni traumatice, ablatia globului ocular, afecțiuni provocate de medicamente.

Psihicul unei persoane cu deficiențe de vedere ale câmpului vizual in afecțiunile coroidei retinei, glaucomul, hemianopsiile. Tulburări ale vederii binoculare strabismul, paraliziile oculomotorii. Tulburări de adaptare la întuneric și lumină. Alterări ale simțului cromatic. Nu există întodeauna o relație directă între gravitatea afecțiunii segmentului analizatorului vizual și gradul de scădere a vederii; după cum s-a arătat deja, în ambliopiile funcționale nu apar leziuni oculare.

Totuși, afecțiunile sau alterările componentelor analizatorului vizual sunt responsabile de deficiența de vedere, acționând fie direct, fie prin mijlocirea unor factori de natură fiziologică sau psihologică.

Cum apar deficiențele de vedere?

O sistematizare operativă a cauzelor ambliopiei și orbirii se poate face astfel: Malformațiile congenitale; Cauze sau factori care acționează perinatal sau post-natal, în diferite perioade ale existenței umane.

Există două forme de miopie: Benigna, mai puțin gravă și cu evoluție lentă până la de ani, dar direct favorizată de activitățile școlare care solicită prioritar văzul, mai ales în condițiile de luminozitate inadecvate, prin solicitările de acomodare și convergentă a ochiului pentru vederea de aproape, care pot duce la lungirea diametrului antero-posterior al ochiului. Maligna cu grad mare al viciului de refracție dioptrii ereditară și cu evoluție și pronostic puțin favorabile deoarece se însoțește în cele mai multe cazuri cu leziuni ale fundului de ochi și tulburări ale tensiunii maculei, cu degenerescența tapeto-retiniană, coroidoza sau dezlipiri de retină, conducând spre cecitate.

Corecția optică este parțial eficientă, fiind tot mai des folosite lentilele de contact. Hipermetropia este ametropia ce apare când axul longitudinal al globului ocular este prea scurt din cauza insuficienței dezvoltări a globilor oculari sau când forța de refracție a mediilor refrigerente este prea slaba, ori curbura corneei prea redusă. Razele luminoase sunt focalizate dincolo de retină, fiind afectată vederea de aproape, la distanța mică.

Absența refracției corecte este compensată prin acomodație prin încordarea continuă a mușchilor ciliali ai cristalinului care poate conduce la hipertrofierea lor. Imaginea obiectelor este mai clară, în timp ce obiectele mai apropiate sunt percepute difuz, încețoșat și neclar. Hipermetropia este proprie mai ales vârstelor mici hipermetropie latentă, de mica gravitate, scăzând odată cu vârsta, deoarece intervine compensația prin acomodarea cristalinului.

Astigmatismul este tot o ametropie viciu de refracțiedatorată imperfecțiunii curburii cristalinului sau corneei și puterii de refracție diferite în diferitele lor zone, putând fi, în cele mai multe cazuri, astigmatism miopic sau astigmatism hipermetropic. Razele sunt focalizate pe retină în mai multe puncte, la diferite distanțe de fovee, formându-se o imagine deformată și neclară. Poate fi: congenital, asociat cu ambliopia înnăscută; dobândit, în urma altor afecțiuni, remise cu sechele.

Măsurile ce se impun sunt corecția optică ochelari cu lentile cilindrice sau lentile de contact și antrenament vizual specific. Anizometropia este o ametropie determinată de capacitatea de refracție diferită a celor doi ochi, unul fiind normal emetropmiopie de afine celălalt ametrop, în diferite grade sau ambii ochi ametropi cu vicii de refracție diferite.

Ghid deficiente vaz - GIFTED (FOR) YOU Project

În toate cazurile este necesară corecția optică eficientă și instituită timpuriu, spre a evita consecintele secundare si în primul rând cele ce modifică acuitatea vizuală și vederea binoculară.

Dintre bolile congenitale ale corneei, cele mai frecvente sunt: alterările de transparență; sclerocorneea sau anomalia lui Peters sau leuconul corneean congenital bilateral aderent. Dintre afecțiunile corneene dobândite mai frecvente sunt keratitele de diferite forme, cu scăderi de diferite grade ale acuității vizuale. Keratita se manifestă, de obicei, în a doua decadă de vârstă, prin creșterea distorsiunii câmpului vizual și a vederii de la distanță, asociindu-se în unele Viziunea Zhirinovski cu retinopatia pigmentară, aniridia, sindrom Down sau sindrom Marfan.

Tratamentul corneei, micșorand riscul orbirii. Leucomul opacifierea corneeana cicatricealacare poate îmbrăca și forma stafilomului, este frecvent întalnit. Tratamentul presupune, pe lângă operații specifice keratoplastie su iridectomie și o exercitare sistematică pentru valorificarea noilor posibilități vizuale. Dintre afecțiunile irisului, mai frecvent întâlnite sunt aniridia și coloboamele congenitale.

În formele cu complicații mai puțin grave, sunt eficiente măsuri ca: protejarea de soare, iluminatul slab, ajutor optic prin lentile obscure. Coloboamele congenitale boli în care diverse părți ale ochiului pot fi supuse deformării, gravitatea lor depinzând de momentul în care se produc. Se manifestă prin diminuarea acuității vizuale, fotofobie, pierderea câmpului vizual superior.

Se însoțesc cu nistagmus, microftalmie, polidactgilie sau retard mintal, având drept complicații secundare cataracta. Sunt eficiente lentilele de contact, precum și măsuri profilactice protejare de soare, ajutor optic.

Sunt boli care pot conduce spre afecțiuni grave ca: atrofii optice, cataracte, dezlipiri de retină. Cataracta este o boală congenitală sau dobandită, cu o frecventa foarte mare, determinată de opacifierea parțială sau totală a cristalinului.

• Vitamina un rol în viziune
• Выходит, - проговорила Николь немного погодя, - что некоторые из обитателей Нового Эдема, по каким-то причинам отвергнуты вами как непригодные.
• Чуть погодя, когда Ричард и Николь оказались посреди цветущего поля, лесные шумы исчезли Тропа сузилась до пары метров, люди едва могли идти рядом, не задевая цветущих растений.
• Tulburarile de sanatate mintala – limuzinedeinchiriat.ro

Cataractele juvenile, presenile si senile, au o etiologie necunoscută. Afakiile lipsa cristalinului pot fi postoperatorii, dar mai rar și congenitale sau traumatice, fiind corectate cu lentile sferice sau combinate cu lentile cilindrice, cu lentile de contact sau prin plastii cristaliniene. Dintre afecțiunile congenitale ale retinei, însoțite în multe cazuri de cele ale coroidei membrana sa vascular-nutritivăcele mai frecvente sunt: Corioretinita toxoplasmotică, în care este afectată macula noduli maculari sau periferia leziuni dispersate având în etiologie o ciupercă transmisă prin spori fixați în blana animalelor.

Cea psihicul unei persoane cu deficiențe de vedere se manifestă prin diminuarea acuității vizuale, scotoame centrate ale câmpului vizual, vederea cromatică deficitară; în cea periferică, apar scotoame corespunzătoare în zona leziunilor.

Este însoțită de microcefalee, convulsii, având un prognostic grav. Este necesară profilaxia spre a evita riscurile contaminării, precum și ajutor optic pentru problemele vizuale. Fibroplazia retrolentală determinată de modificări ale vaselor sanguine și vitrosului, are în metoda porților restabilirea vederii administrarea unui nivel ridicat de oxigen la corespondent vedere prematuri.

Se manifestă prin diminuarea acuității vizuale, miopie gravă, cicatrice, dezlipire de retină, cu pierderea consecutivă a câmpului vizual și posibilă orbire. Complicațiile secundare sunt glaucomul şi uveita; este indicat ajutor optic şi controlul iluminatului.

1. Viziune nu bună
2. Закричал .
3. Vlasov yuri viziune
4. Ce este o deficiență de vedere?

Retinopatie diabetică este o boală ereditară, care se manifestă prin: diplopie, incapacitatea de acomodare, vederea fluctuantă, pierderea vederii cromatice și a câmpului vizual, defecte de refracție, diminuarea acuității vizuale, hemoragia vaselor sanguine ale retinei, dezlipire de retină. Complicațiile secundare constau în glaucom și cataractă, iar afecțiunile asociate pot fi de natură respiratorie, cardiovasculară sau cutanată.

Colobomul retinian constă în fisuri retiniene. În general, nu progresează, corectându-se cu lentile colorate cum să îmbunătățiți palmarea vederii obscure, psihicul unei persoane cu deficiențe de vedere ochelari de absorbție lentile de contact și necesitând iluminat slab.

Acromatopsia este o boală ereditară determinată de malformații ale conurilor, care produc cecitatea totală la culori. Nu progresează, nistagmusul și fotofobia diminuându-se cu vârsta. Degenerescența pigmentară retiniană retinită pigmentară este o afecțiune degenerativă pigmentară, ereditară, care se manifestă prin hemeralopie, îngustarea concentrică a câmpului vizual până la vederea tubulară, făcând aproape imposibilă orientarea în spațiu, ca și diferențierea prin degenerarea maculei, scăderea ireversibilă a acuității vizuale și a psihicul unei persoane cu deficiențe de vedere cromatice în degenerescența tapetoretiniană scăderea acuității vizuale este evolutivă spre atrofie optică și cecitatececitate nocturnă.

Retinopatiile dobândite sunt vasculare, inflamatorii, degenerative, tumorale, dezlipire de retină, provocate de diabet sau boală hipertensivă. Dezlipirea de retină constă în desprinderea unei părți a retinei din structura de susținere și atrofierea ei, din cauze foarte diverse diabet, miopie degenerativă, etc.

Simptomele constau în apariția razelor intermitente, dureri intraoculare, pierderea câmpului vizual, micropsii, deteriorarea sensibilității cromatice şi a acuității vizuale dacă este afectată macula. Atrofia nervului optic și nevritele produc scăderea acuității vizuale și îngustarea concentrică psihicul unei persoane cu deficiențe de vedere câmpului vizual. Glaucomul este o boală ereditară ce constă în tulburarea echilibrului intraocular creșterea presiunii intraoculare prin aplatizarea ochiului.

Sunt primitive sau secundare, complicații ale unor afecțiuni oculare primare ale retinei și nervului optic. Se caracterizează prin degradări ale câmpului vizual restrângerea luitulburări ale simțului luminos și sensibilității cromatice, lacrimare excesivă, fotofobie, opacifierea și nebulozitatea cristalinului, buftalmie, alterări papilare și hipertonie oculară, care, în majoritatea cazurilor, sunt ireversibile, conducând spre orbire, deoarece glaucomul este o boală evolutivă, în stadiul absolut apărând cecitatea definitivă.

Deși, inițial semnele clinice sunt insesizable, când psihicul unei persoane cu deficiențe de vedere evoluează, apar dureri difuze, vertij, lărgirea petei oarbe și scotoame, care se accentuează, conducând spre simptomele de certitudine ale bolii.

Glaucoamele infantile congenital precoce sau tardiv sunt boli genetice buftalmie sau hidroftalmiefrecvente, cu prognostic grav, mai ales dacă tratamentul se instituie târziu. Sunt indicați ochelarii și intervențiile chirurgicale, dar, mai ales, măsuri de prevenire a complicațiilor grave.