Căile neuronale ale vederii, Senzatie (psihologie) - Sensation (psychology) - limuzinedeinchiriat.ro
Vederea bună este un element important în menținerea independenței.
Autor: Popa Sorin Sistemul nervos autonom sau sistemul nervos vegetativ nu se afla sub control constient si influenteaza procese precum frecventa cardiaca, digestia, respiratia, salivatia, transpiratiadilatarea pupilei, mictiunea sau excitatia sexuala. Sistemul motor somatic inerveaza musculatura striata, in timp ce sistemul nervos autonom influenteaza activitatea muschilor netezi, muschiului cardiac si a glandelor.
Extracția cataractei mai are încă un rezultat valoros: crește cantitatea de lumină ce stimulează fotoreceptorii retinieni ai celulelor ganglionare. Expunerea la lumină influențează profund sănătatea și psihologia umană. Lumina strălucitoare a dimineții crește producția de cortizol, facilitează tranziția de la perioada de somn la procesele fiziologice diurne. Lumina naturală a zilei îmbunătățește dispoziția, reduce depresia și influențează pozitiv calitatea somnului nocturn.
Aceste procese sunt toate ghidate de informația asupra nivelului de lumină ambientală furnizată de celulele ganglionare retiniene.
Descoperirea fotoreceptorilor celulelor ganglionare din retina internă, îna revoluționat înțelegerea științifică a procesului fotorecepției retiniene. Înainte, bastonașele și conurile din retina externă erau considerate, în mod incorect, a fi sursa întregului proces de fotorecepție în retina umană.
Terapia genetică pentru vindecarea orbirii
Funcția primară a fotoreceptorilor celulelor ganglionare este detectarea luminii ambientale. Mesajul lor este utilizat de centrii nervoși din cortexul nonvizual pentru optimizarea proceselor fiziologice. Retina conține aproximativ de fotoreceptori ai celulelor căile neuronale ale vederii, cu largi câmpuri receptoare ce formează o rețea distribuită pe toată retina.
Ei au nevoie de o lumină strălucitoare pentru a funcționa adecvat.
Cum sa-ti Dezvolti noi cai neuronale
Pragurile de strălucire luminoasă sunt mai crescute decât ale conurilor. Fotoreceptorii celulelor ganglionare conțin pigment melanopsinic sensibil la lumina albastră în corpul lor, în dendrite și în porțiunea intraretiniană a axonilor lor. Bastonașele și conurile deservesc primar vederea conștientă în timp ce nou descoperiții fotoreceptori ai celulelor ganglionare mediază o gamă diversă de răspunsuri nonvizuale. Fotoreceptorii celulelor ganglionare - în retina internă- trimit majoritatea informațiilor pentru controlul comportamental și biologic inconștient, spre nucleii suprachiasmatici și alți centrii nervoși din creierul nonvizual.
Bastonașele și conurile - în retina externă — sunt fotoreceptori ce trimit informațiile pentru vederea conștientă spre centrii nervoși ai creierului vizual.
Fotorecepția celulelor ganglionare este inconștientă, deci nu putem recunoaște deficitul. Bastonașele, conurile și fotoreceptorii celulelor ganglionare lucrează împreună în anumite răspunsuri la lumină, cum este reflexul pupilar.
Bastonașele și conurile induc răspunsul pupilar rapid, în timp ce fotoreceptorii celulelor ganglionare sunt responsabili pentru căile neuronale ale vederii post-iluminare după expunerea prelungită la lumină intensă. Aceștia orchestrează ritmul circadian care optimizează fiziologia, comportamentul neurobiologic și secreția hormonală pentru activitățile anticipate de-a lungul ciclului zilnic. Timpul biologic intern trebuie să se coreleze cu timpul extern ambiental pentru buna funcționare fiziologică.
- Viziune îmbunătățită am 14 ani
- Ciocnirea punctelor de vedere opuse
- Lipofuscinozele ceroide neuronale NCL sunt cele mai frecvente encefalopatii progresive din copilărie.
- Sistemul nervos autonom (vegetativ) | Anatomie si fiziologie
Această sincronizare fotoantrenament depinde în mod critic de fotoreceptorii celulelor ganglionare. Fiecare proces fiziologic, biochimic, hormonal din organism depinde de controlul circadian al nucleilor suprachiasmatici.
Ce funcție îndeplinește sistemul nervos somatic?
Dezavantajele perturbării ritmului circadian Nucleii suprachiasmatici utilizează sistemul nervos autonom, secreția hormonală și căile neuronale directe pentru a-și transmite mesajele. Stimularea prin expunerea la lumina ambientală poate arăta că periodicitatea nucleilor suprachiasmatici este bine corelată cu cele 24 de ore ale unei zile. Perioada circadiană endogenă a nucleilor suprachiasmatici este moștenită ereditar, precisă și invariabilă cu vârsta.
Ea variază între 22,5 și 25,5 ore, în medie 24,2 ore așa că nucleii suprachiasmatici necesită un timp de ajustare de aproximativ 12 minute zilnic.
Aceasta este echivalent cu un ceas care merge prea lent sau prea repede. Când noaptea biologică apare în timpul zilei geofizice, nucleii suprachiasmatici activează centrii somnului și secreția de melatonină perturbată reduce alerta. Oamenii sunt somnoroși în timpul orelor de lucru, odihna de prânz devine irezistibilă și apar insomnii netratabile în timpul nopții deoarece alge marine pentru viziune circadiană îi ține treji în timpul nopții geofizice.
Ciclurile biologice și geofizice se realiniază sau se separă din nou. Clasic, simptomele cronodisrupției includ insomnia, somnolența în timpul zilei, oboseală, depresia și deficitele cognitive. Căile neuronale ale vederii apar în cadrul muncii în schimburi de noapte, la schimbarea de fus orar, datorită îmbătrânirii, deficitului de lumină și orbirii. Majoritatea persoanelor fără vedere au ritmul circadian anormal datorită absenței fotoreceptorilor celulelor ganglionare.
Mulți nevăzători descriu cronodisrupția lor cronică ca fiind aproape la fel de supărătoare ca și pierderea vederii. Unele tipuri de orbire afectează numai fotoreceptori cu conuri și bastonașe sau centrii vizuali corticali, cu toate că fotoreceptorii celulelor ganglionare și centrii nervoși non-vizuali pot funcționa normal.
Orbirea corticală este un exemplu de orbire cu funcționare normală a celulor ganglionare retiniene. Acești pacienți căile neuronale ale vederii păstra oftalmologie dubla viziune antrenament circadian normal dacă folosesc suficientă lumină ambientală.
Numeroase studii documentează faptul că pierderea vederii și orbirea sunt asociate statistic cu reducerea longevității. Speranța de viață variază direct proporțional cu acuitatea vizuală și vârsta de apariție a pierderii vederii. Chiar o afectare medie a vederii crește de 2 ori riscul de deces. Tot mai multe cercetări evidențiază implicarea procesului de cronodisrupție prin deficitul de fotoreceptori ai celulelor ganglionare ca o cauză a acestei asocieri. Centrii nervoși suprachiasmatici joacă un rol critic în fiziologia zilnică.
Disfuncția lor produce diverse căile neuronale ale vederii.
Cristina David
Toate celulele cu nucleu din organism au ceasuri circadiene similare cu cele din nucleii suprachiasmatici care controlează funcționarea lor zilnică. Fără semnale adecvate de la nucleii suprachiasmatici, ceasurile celulelor periferice din țesuturi și nivelele serice de metaboliți își pierd tratamentul vederii paling lor diurnă.
Perturbările metabolice și biochimice activează cascada stresului.
Funcționarea nucleilor suprachiasmatici este îmbunătățită de expunerea la lumină. Deficitul de lumină afectează funcționarea lor ritmică, slăbește abilitatea lor de a frâna cascada stresului, rezultând un nivel sporit de cortizol în sânge.
Creșterea cronică a nivelului acestui glucocorticoid este puternic neurotoxică. În special, este dăunătoare pentru hipotalamus, un centru cheie al memoriei. Creșterea cronică a cortizolului poate micșora volumul hipotalamusului, produce declin cognitiv și crește riscul de apariție al bolii Alzheimer. Hipercortizolemia, chiar ușoară, contribuie la creșterea rezistenței la insulină.
De asemenea, induce hiperactivarea căile neuronale ale vederii nervos simpatic, eliberând catecolamine care: Cresc riscul cardiovascular Induc depresia prin reducerea nivelului de serotonină în creier Cresc inflamația datorită eliberării de cytokine proinflamatorii Pacienții total nevăzători pot fi antrenați prin administrare zilnică de melatononină seara înainte de culcare, la aceeași oră.
Avantajele luminii strălucitoare Lumina strălucitoare care stimulează răspunsul fotoreceptorilor celulelor ganglionare către centrii nervoși nonvizuali, are numeroase beneficii sistemice. Lungimile de undă scurte sunt cele mai importante pentru că fotorecepția celulelor ganglionare cunoaște un vârf la lungimea de undă de nm situată la mijlocul porțiunii albastre a spectrului.
Lumina strălucitoare este cel mai important stimul pentru alinierea ritmului nucleilor suprachiasmatici la timpul exterior. Fotoreceptorii celulelor ganglionare sunt cei mai sensibili la lumina albastră, căile neuronale ale vederii ceasul biologic coordonat de nucleii suprachiasmatici. Expunerea la lumină crește funcția nucleilor suprachiasmatici hipotalamici. Aceștia controlează ciclul somn-veghe și funcționarea lor corectă reduce somnolența din timpul zilei în timp ce sporește calitatea somnului nocturn.
Lumina vie din timpul zilei crește nivelul melatoninei serice nocturne la adulții de toate vârstele. Terapia prin lumină este un tratament eficient pentru insomnie, crescând eficiența somnului, durata căile neuronale ale vederii a somnului și durata somnului cu unde lente. Expunerea la lumina strălucitoare a zilei permite pacienților cu căile neuronale ale vederii veche să redobândească nivelul melatoninei nocturne din tinerețe și le rezolvă problemele somnului.
Melatonina este singurul hormon uman controlat de nucleii hipotalamici suprachiasmatici. Expunerea la lumina strălucitoare a zilei îmbunătățește funcția nucleilor suprachiasmatici care la rândul lor normalizează căile neuronale ale vederii, nivelul altor hormoni și temperatura corporală.
Lumina naturală îmbunătășește procesul de cunoaștere, performanța la lucru și accelerează învățarea. Lumina vie îmbunătățește senzația de bine și optimismul la persoane de orice vârstă. Ea crește imediat nivelul de serotonină în creier, care e dependent de spectrul și intensitatea luminii. Lumina vie reduce incidența depresiei. Deficitul de lumină și îmbătrânirea oculară Iluminarea ambientală insuficientă afectează centrii nervoși suprachiasmatici hipotalamici și produce cronodisrupție.
Lumina artificială din reședințe și centre comerciale este prea slabă și cu spectru albastru insuficient pentru funcționarea optimă a ritmului circadian.
